Sunt o sensibila

Eu sunt o sensibila. Plutesc prin lumea asta pe un norisor.Cateodata roz, cateodata alb, dar de cele mai multe ori negru. Ma emotionez la orice cuvant mai dur, la orice imagine a durerii si vars lacrimi de neputinta. Plang constant la reclama cu copiii cardiaci cand vad bebele acela legat la aparate. Da, plang.

Dar eu sunt o luptatoare. Ma avant in lupta la orice cuvant mai dur, la orice imagine a durerii. Carnea incepe sa tremure pe mine si creierul mi se incinge. Cuvintele sunt prea putine si prea simple pentru a exprima ce simt. Si ochii incep sa arunce flacari. Si limba imi devine bici. Si dau, dau pentru a ma pedepsi pe mine ca nu pot face mai mult. Ma flagelez cu cuvintele pe care le arunc in altii.

Eu nu ma opresc niciodata. Eu nu cad. Ba da, cad…dar ma ridic, repede, sa nu vada nimeni ca am cazut. Cine, eu? Eu sunt o luptatoare. Si o sensibila. Si astea doua nu se impaca. Deci…cine sunt eu?

Good guy vs Bad guy

Baieti buni, baieti rai…Nu stim niciodata ce ne atrage la unii sau la altii. Care sunt diferentele? Cica baietii rai ne pot duce pe culmi unde ne-ar fi frica sa mergem singure. Cica…Am auzit de multe ori replici de genul:”Daca nu o pocneste ala, ei nu-i place!”. Probabil dintr-o acuta nevoie de protectie, ne dorim baieti rai.  Baietii rai ne dau impresia de putere, de virilitate. E cu dus si intors.Este o falsa impresie de protectie. Ei se protejeaza pe ei insisi, nu pe noi. Cu baietii rai e distractie, e nebunie, simti ca traiesti.

Baietii buni, in schimb…sunt sensibili, te privesc cu ochi umezi de caprioara, de saruta indelung inainte sa faca, bineinteles, dragoste cu tine. Dar sexul ce-are? Cu baietii buni te simti ca o Cenusareasa si ei sunt pasarelele care vin sa-ti manance din palma. Asa e?

Nu.Am avut baieti rai care simteau nevoia sa ma protejeze.Am avut baieti buni care voiau sa fie baieti rai si care ma jigneau cu zambetul pe buze si privindu-ma cu ochi de caprioara. Cu baietii rai am trait, AM TRAIT! Cu baietii buni m-am enervat.

Nu vreau baieti buni sau rai. Vreau doar un om care sa ma asculte, care sa ma inteleaga, care sa ma sprijine, care sa ma protejeze, dar care – vorba unei prietene – sa ma si f… sa-mi iasa ochii din cap. Vreau o combinatie. Vreau o specie noua probabil.

Incertitudini

ai avut vreodata impresia ca nu apartii acestei lumi? ti s-a parut vreodata ca tu ai fost facut pentru alte vremuri si alte lumi si ai aterizat aici din greseala?

poate a fost o rafala de vant care ti-a purtat firul de viata in alta parte…poate valul care te-a purtat aici a fost creat de un cutremur…poate stea pe care calatoreai a cazut…

ti s-a intamplat vreodata sa te saturi de atata minciuna si atata prefacatorie? sa nu mai suporti sa te prefaci…sa fii prietena, colega, fiica, iubita, amanta, sotie, chiriasa, proprietara…

m-a intrebat cineva acum scurt timp cine sunt eu…eu si atat? cine e andreea? nu andreea, fiica lui… si iubita lui… si prietena lui … NU! andreea si atat!

cu cat stau mai mult sa ma gandesc si sa ma inteleg, nu reusesc! si o voce interioara imi spune: tu nu esti nascuta pentru asta, tu nu le apartii. intr-adevar, toata viata mea e o minciuna. ce e in sufletul meu doar eu stiu…in rest, am prieteni, si iubit, si familie, si pisici, si ma distrez, si imi contruiesc un viitor… cand, de fapt, toata aceasta sarada ma doare. eu nu sunt asa. nu sunt eu. cea care face toate astea e un robot. si atunci, andreea cine e?

cineva ma cheama si cineva ma cauta. si poate cineva o sa ma inteleaga. poate cineva o sa vorbeasca aceeasi limba cu mine. si o sa se bucure de aceleasi lucruri. si cineva o sa ma iubeasca asa cum sunt pentru ca si el este la fel. n-o sa vrea sa ma schimbe in fiica perfecta, prietena perfecta, iubita perfecta pentru ca pentru acel cineva eu o sa fiu perfecta inca de la inceput.

si nu mai am rabdare…vino, cauta-ma, cheama-ma, fa-ma sa apartin cuiva, unui suflet!